Rosiile - beneficii uluitoare

Rosiile

pot fi de culoare rosu, galben, portocaliu, verde, violet, maro. Desi in sensul botanic rosiile sunt fructe, ele nu au totusi calitatea de desert precum o au alte fructe si de aceea ne referim ca si cum fac parte din categoria legumelor.

Beneficii

pentru sanatate (Beneficiile Antioxidantului Licopen)

În domeniul produselor alimentare si al cercetarilor privind fitonutrientii, nimic nu a fost mai in voga în ultimii ani decat studiile privind licopenul din tomate. Acest carotenoid gasit în tomate (si tot ce e facut din ele) a fost studiat extensiv pentru proprietatile sale antioxidante si prevenirea cancerului.

Functia antioxidanta a licopenului (capacitatea sa de a proteja celulele si alte structuri din organism de daunele provocate de oxidanti) a fost legata de catre cercetatori de protectia ADN-ului (materialul nostru genetic) in interiorul globulelor albe. Celulele albe (WBC) sunt mediatori ai inflamatiilor si ai raspunsului imun. Prevenirea bolilor de inima se poate face cu succes si cu ajutorul antioxidantului licopen.

Spre deosebire de alti fitonutrienti din alte alimente, ale caror efecte au fost studiate numai la animale, licopenul din rosii a fost studiat în mod repetat la om unde cercetarile au demonstrat o protectie suplimentara împotriva a numeroase tipuri de cancer. Aceste tipuri de cancer pentru care s-a demonstrat capacitatea sporita de prevenire sunt: cel de colon, de prostata, de piept, endometrial, pulmonar, pancreatic. Proprietatile licopenului sunt sporite în special atunci când se consuma alaturi de alimente bogate in lipide, cum ar fi avocado sau ulei de masline(carotenoidele sunt solubile in grasime, ceea ce inseamna ca sunt absorbite în organism împreuna cu grasimile). Acum intelegem si de ce salatele cu rosii si ulei de masline sau avocado sunt mai sanatoase decat daca mancam aceste alimente singure.Nota: Alimentele organice contin mai mult licopen.

Bine de stiut: Fitonutrientii din tomate devin mai concentrati atunci cand acestea sunt sunt preparate intr-un sos sau pasta si mai usor absorbabili daca asociem rosiile cu ulei de masline. Pentru a absorbi mai mult licopen este recomandat sa mancam rosiile cu coaja.

Antioxidantii

În plus fata de rolul de fitonutrient central al licopenului, rosiile contin si alti nutrienti traditionali. De exemplu, rosiile sunt o excelenta sursa de vitamina C si vitamina A, avand o concentrare foarte mare de carotenoide, inclusiv beta-caroten. Antioxidantii “calatoresc” prin organismul nostru pentru a neutraliza radicalii liberi cei care dauneaza celulelor si celulei membrane, creand inflamatii si progresia sau severitatea aterosclerozei, complicatii diabetice, astm sau cancer de colon. De fapt, aportul de antioxidanti s-a dovedit a ajuta la reducerea riscului de aparitie sau de severitate a acestor boli.

Mai mult, tomatele sunt o foarte buna sursa de fibre, care au un rol demonstrat de reducere a nivelului de colesterol, pastreaza glicemia la un nivel optim si ajuta la prevenirea cancerului de colon. O cana de rosii proaspete va oferi 57,3% din doza zilnica de vitamina C, 22,4% din doza zilnica pentru vitamina A si 7,9% din doza zilnica pentru fibra.

Reducerea riscului în bolile cardiace

Vestile sunt bune pentru cei care au risc de ateroscleroza sau care încearca sa o evite: rosiile sunt o foarte buna sursa de potasiu si o buna sursa de vitamina B3 (niacina), vitamina B6 (pirodoxina), si vitamina B9 (acid folic). Niacina a fost utilizat de ani de zile ca o modalitate sigura pentru a reduce nivelurile ridicate de colesterol.

Dieta bogata in potasiu s-au dovedit de mare folos pentru a reduce presiunea sângelui si riscul de boli cardiovasculare. Vitamina B6 si acidul folic sunt atât de necesare organismului pentru a converti periculoasele homocisteine in molecule benigne. Nivelurile ridicate de homocisteine (care pot dauna direct peretilor vaselor de sânge) sunt asociate cu un risc crescut de atac de cord si accidentul vascular cerebral. Toate aceste elemente nutritive lucreaza împreuna pentru a face din rosii o adevarata inima a alimentelor sanatoase. Într-o cana de rosii veti obtine 11,4% din doza zilnica de potasiu, 5,6% din doza zilnica de niacina, 7,0% din doza zilnica pentru B6 si 6,8% din doza zilnica de acid folic.

Licopenele din tomate pot, de asemenea, oferi beneficii in cazul bolilor cardiovasculare. Cercetarile efectuate la Brigham si Spitalul pentru Femei din Boston, MA, sugereaza ca, în plus fata de prevenirea mai multor tipuri de cancer, un consum ridicat de licopene dietetice poate juca un rol important în prevenirea bolilor cardiovasculare. Cercetarile s-au derulat pe 40.000 de femei de varsta medie si mai mare care nu aveau boli cardiovasculare si cancer atunci când a început studiul. În timpul a mai mult de 7 ani de urmarire, cele care consumau între 7 si 10 portii în fiecare saptamâna de alimente bogate in licopen (rosii si produsele pe baza de rosii, inclusiv suc de rosii, sos de rosii si pizza) au avut un risc mai mic de 29% de a avea boli cardiovasculare, comparativ cu femeile care mananca mai putin de 1,5 portii de rosii pe saptamâna.

Un alt studiu, de data aceasta derulat in Europa, sugereaza de asemenea ca prin consumul de rosii putem gasi un delicios mod de a ne proteja sistemul cardiovascular. Acest studiu, publicat în European Journal of Nutrition, a raportat ca atunci când un grup de 12 femei sanatoase au mancat destule rosii cat sa-si furnizeze 8 mg de licopen zilnic pentru o perioada de trei saptamâni, colesterol lor rau LDL (initiale de la Low-Density Lipoprotein) a fost mult mai putin sensibil la oxidare-primul pas in formarea placii aterosclerotice si un important factor de risc pentru boli cardiovasculare.

Sucul de rosii poate reduce tendinta spre coagularea sângelui, sugereaza cercetatorii in Journal of American Medical Association. În acest studiu, 20 de persoane cu diabet zaharat de tip 2 au luat zilnic 250 ml (circa 8 oz) suc de rosii sau rosii - iar alti 20 au luat placebo cu gust de tomate. Subiectii nu aveau nici un istoric privind probleme de coagulare si nu au luat medicamente care ar afecta capacitatea de coagulare a sângelui. Dupa numai 3 saptamâni, agregarea plachetara (strangerea împreuna de celule sanguine) a fost redusa semnificativ în rândul celor care au baut suc de rosii real, în timp ce asupra acelora care au primit placebo nu s-aprodus deloc acest efect..

Beneficii speciale s-au remarcat si pentru cei cu diabet zaharat de tip 2 si pentru cei care au risc crescut de boli cardiovasculare. Subtierea sângelui ca efect al sucului de rosii este de remarcat pentru oricine care are un risc mai ridicat de formare a cheagurilor de sânge. Acestia sunt cei cu un colesterol mare, cei a caror munca implica parcurgerea de distante mari, care au suferit recent o procedura chirurgicala sau care stau in fum. Dar asigurati-va ca alegeti un suc de rosii cu un continut scazut de sodiu, multe dintre sucurile de rosii din comert fiind încarcate cu sodiu care nu este deloc “prietenos” cu arterele.

Tomatele sunt o foarte buna sursa de vitamina K. In numai cateva rosii regasim 17,8% din necesarul zilnic de vitamina K, vitamina atat de importanta pentru mentinerea sanatatii osoase. Vitamina K1 activeaza osteocalcinul, cea mai importanta proteina non-colagen în os. Osteocalcinul ancoreaza moleculele de calciu din os. Prin urmare, fara suficienta vitamina K1, osteocalcinul are un nivel inadecvat, iar mineralizarea oaselor este insuficienta.

Scurt istoric

Desi tomatele amintesc mai degraba de bucataria italiana, ele sunt native din America de Sud. Rosiile erau cultivate in Mexic cand “conquistadorii” care au venit aici imediat dupa ce Columb descoperea “Lumea Noua” au descoperit si tomatele si le-au dus si in Spania iar de aici in intreaga Europa. Tomatele si-au castigat popularitatea mai mult in secolul al XIX-lea. Astazi, tomatele reprezinta printre cele mai bine vandute legume din lume. Printre cei mai mari producatori se numara Rusia, Italia, Spania, Turcia, China.

In franceza rosiei i se spune pomme d’amour , insemnand “marul dragostei” avand in vedere ca initial s-a considerat ca are calitati afrodisiace. Italienii numesc rosiile pomodoro adica “marul de aur” datorita faptului ca specia de rosii pe care au avut-o la inceput plantata era de culoare galben.

Recomandari generale:

• Alegeti rosii de culoare foarte intensa si inchisa. Sunt mai delicioase si au mai multi fitonutrienti printre care licopenul.
• Este recomandat sa nu gatim rosiile in recipiente de aluminiu avand in vedere ca aciditatea rosiilor poate afecta vasul iar aluminiul poate influenta gustul mancarii intr-un sens neplacut. Mai inportant decat atat, nu este deloc bine pentru sanatate ca aluminiul sa inetractioneaze cu mancarea.

Cateva idei in bucatarie:

• Adaugati rosii sau bulion la supe sau ciorbe. Vor da o culoare frumoasa si un gust foarte bun.
• Mancati cat mai multe salate specifice zonei mediteraneene: rosii, ceapa, mozzarela, ulei de masline.
• Adaugati rosii si in sandvisuri sau ca garnitura alaturi de orice fel de mancare.

sursa: prodieta

Cum funcţionează auzul?

Undele sonore iau naştere în urma vibraţiilor de natură mecanică. De obicei sunetul are la bază un obiect care vibrează şi transmite acest fenomen şi mediului înconjurător. Diapazonul este un exemplu de sursă de vibraţii care generează unde sonore. Dacă lovim diapazonul cu un ciocan special, se poate observa cum acesta este antrenat într-o mişcare de du-te vino cu o anumită frecvenţă. Vibraţiile respective antrenează moleculele de aer din preajma diapazonului, creând zone de compresie în care moleculele se aglomerează şi zone de rarefiere unde, dimpotrivă, moleculele de aer se depărtează unele de altele (fenomen denumit în fizică rarefacţie). Undele sonore se propagă aşadar sub forma unor variaţii continue ale presiunii aerului.

Diapazon

( sursa imaginii: wikimedia.org)

Ce tip de undă este o undă sonoră? Ce sunt undele longitudinale şi transversale?

O undă care constă din compresii şi rarefacţii ale moleculelor mediului de propagare, aşa cum este cazul undelor sonore, poartă numele de undă longitudinală. Ca şi în cazul undelor transversale, mediul sau materialul prin care circulă (se propagă) unda nu este transferat de la sursă la destinaţie; ceea ce se întâmplă este fenomenul de vibraţie a moleculelor mediului în jurul unei poziţii fixe. Atunci când moleculele vibrează paralel cu direcţia de deplasare a undei avem de-a face cu unde longitudinale (cazul undelor sonore), iar dacă oscilaţia moleculelor mediului este perpendiculară pe direcţia de propagare (cum este cazul atunci când aruncăm o piatră pe suprafaţa unui lac), vorbim de unde transversale.

Undă longitudinală - reprezentare grafică (wikimedia.org)

Undă transversală - reprezentare grafică (wikimedia.org)

Cum aude un om sunetele?

Urechea este organul cu care oamenii şi unele animale detectează sunetele. Urechea umană este formată din 3 secţiuni principale numite urechea externă, urechea medie şi urechea internă. Secţiunea exterioară a urechii constă dintr-un ţesut cartilaginos acoperit de epidermă şi numit pavilionul urechii şi din canalul auditiv extern care se întinde până la o membrană foarte subţire, de 0,1 mm, numită timpan. Pavilionul are rolul de a capta undele sonore şi de a le transmite către urechea medie. Odată ce undele sonore pătrund în canalul auditiv extern, se deplasează spre membrana timpanică, acolo unde undele longitudinale antrenează timpanul spre exterior sau spre interior, în funcţie de frecvenţa şi puterea sunetelor recepţionate. În partea interioară a timpanului sunt localizate cele mai mici oase ale corpului omenesc, purtând numele de ciocan, nicovală şi scăriţă. Aceste trei oscioare sunt conectate la timpan şi au rolul de a transmite vibraţiile acestuia, deci energia undelor sonore recepţionate, către urechea internă. Rolul urechii interne este de a converti unda sonoră longitudinală într-una electromagnetică transversală, de fapt impulsul nervos care este transmis creierului spre analiză. Pentru aceasta, cele trei oscioare transmit vibraţiile lor fluidului care intră în componenţa urechii interne. Cohleea este cavitatea de formă spiralată care conţine acest lichid numit endolimfă şi este prevăzută cu o membrană acoperită cu un strat de celule senzoriale. Vibraţiile trec prin canalul cohlear, pun în mişcare această membrană şi astfel sunt antrenaţi cilii (celulele senzoriale) care transmit semnalele către creier prin intermediul nervului cohlear, prin canalul auditiv intern (meatus acustic intern, pe figura de mai jos).

Anatomia urechii umane

De ce aud oamenii un ţiuit în urechi după un concert rock?

Mulţi împătimiţi ai muzicii rock se plâng de această problemă după ce asistă la un spectacol live cu una dintre formaţiile preferate. Ţiuitul este rezultatul distrugerii cililor de care am vorbit mai devreme, ca urmare a ascultării pe perioada concertului a muzicii la un volum deseori peste limita de suportabilitate a urechii umane. Celulele senzoriale din cohlee au o frecvenţă naturală de rezonanţă, care este atinsă pe parcursul concertelor, astfel că, sunetul fiind de lungă durată şi la un volum apreciabil, rezonanţa îndelungată are în cele din urmă un efect distructiv asupra cililor. Rezultatul este că acele celule mor, iar rockerilor le ţiuie urechile. În mod normal ţiuitul dispare în ziua imediat următoare concertului, dar răul este permanent deoarece acele celule nu se regenerează. Deşi efectele acestui fenomen se fac simţite după mulţi ani şi după expuneri repetate la asemenea experienţe, în cele din urmă acestea sunt destul grave.

Cum ne putem proteja urechile dacă frecventăm asemenea concerte?

Primul sfat ar fi să păstrăm distanţa faţă de difuzoarele extrem de puternice folosite de obicei la asemenea concerte. Există o lege care spune că intensitatea (puterea, deci volumul) sunetului este invers proporţională cu pătratul distanţei faţă de sursa acestuia. Pe româneşte spus, cu cât suntem mai departe de sursa de zgomot, cu atât intensitatea sunetului este mai mică, dar asta ştie orice copil de 5 anişori. Ce nu ştie este că dublând distanţa faţă de difuzoare, intensitatea sunetului recepţionat scade la un sfert din valoarea iniţială. A doua metodă de protecţie este diminuarea intensităţii sunetului la intrarea undelor sonore în conductul auditiv extern. Multe staruri rock, după ani şi ani de pierdere treptată a auzului ajung să poarte nişte dispozitive care îi ajută în acest sens. Astfel, fluidul cohleei transferă semnificativ mai puţină energie cililor decât dacă spectatorul nu ar purta niciun mecanism protector.

Sursa: scientia.ro

La ce bun apendicele?

Apendicele este un un segment al intestinului, de forma unui tub, care se găseşte în abdomenul drept inferior, conectat la cecum, aproape de intersecţia dintre intestinul gros şi intestinul subţire. Are lungimea de aproximativ 10 cm şi un diametru de circa 8 milimetri.

În trecut apendicele era adesea înlăturat fără motiv, cu prilejul altor operaţii abdominale, pentru a elimina riscul unei operaţii viitoare cauzate de eventuale manifestări ale apendicitei (apendicele este organul, apendicita este boala ce survine la inflamarea acută sau cronică a apendicelui).

Are apendicele vreun rol în organism?

Mult timp s-a crezut că apendicele nu are nici o funcţie fiziologică şi că este în fapt un rest al evoluţiei fără nici o utilitate în prezent. Nici astăzi nu se ştie foarte clar care este importanţa apendicelui. Cu toate acestea, în urma cercetărilor recente din medicină au fost avansate o serie de ipoteze privind rolul apendicelui; aceste teorii afirmă rolul important al acestuia atât la fetus, cât şi la adult. La fetus, s-a descoperit că în a unsprezecea săptămână apar celule endocrine în apendice care produc compuşi chimici ce asigură stabilitatea şi controlul organismului.

La adult, apendicele pare a fi parte din sistemul imunitar al al organismului uman. În primii ani după naştere apendicele funcţionează ca un organ limfoid ce are rol în maturizarea limfocitelor B şi în producerea anticorpilor imunoglobulinei A. (citeşte mai multe aici despre sistemul imunitar). De asemenea, apendicele produce molecule ce asigură mişcarea limfocitelor (oferă rezistenţă organismului la infecţii) către diferite zone ale corpului. Recent, apendicelui i s-a găsit o utilizare interesantă: aceea de a înlocui o uretră bolnavă (uretra leagă rinichii de vezica urinară).

Studii date publicităţii în 2007 arată că foarte probabil apendicele a avut rolul de a "găzdui" bacterii bune, în situaţia îmbolnăvirii cu dezinterie ori holeră. În aceste cazuri, bacteriile sunt eliminate din intestine, iar bacteriile aflate în apendice ar putea repopula, după vindecare, intestinele. Acest rol al apendicelui este totuşi limitat astăzi, când bolile amintite sunt puţin prezente în cea mai mare parte a planetei.

Ce provoacă apendicita?

Împrejurările exacte în care se declanşează apendicita nu sunt foarte bine cunoscute. Se ştie totuşi că apendicita survine odată cu apariţia unui blocaj la nivelul apendicelui. Acest blocaj poate fi cauzat de materiile fecale ori de producerea excesivă de celule de către apendice. Aceste celule blochează apendicele, limitează drastic curgerea sângelui prin acesta şi duc finalmente la inflamarea apendicelui. Blocajul poate apărea şi ca urmare a unei infecţii, căci apendicele se umflă ca răspuns la orice infecţie prezentă în organism.

Durează de regulă 72 de ore din momentul blocării apendicelui până la perforarea acestuia. În această perioadă apar simptome care indică probleme abdominale. Semne obişnuite ale apendicitei sunt dureri în zona abdominală, în special în partea dreaptă, greaţă, uneori vomitări şi febră.

O metodă uzuală de a constata inflamarea apendicelui este apăsarea abdomenului cu palma. În cazul apendicitei, la îndepărtarea mâinii se va resimţi o durere acută.

Cum scăpăm de apendicită?

Calea uzuală de a scăpa de această boală este extirparea apendicelui pe cale chirurgicală. Odată cu blocarea apendicelui survine şi moartea ţesuturilor acestuia. Apendicita este mai prezentă la copii decât la adulţi şi mai des întâlnită la bărbaţi decât la femei.

Mituri privind apendicita

Mâncatul seminţelor provoacă apendicită... Nu este adevărat. Nu există nici o legătură între seminţe şi inflamarea apendicelui. Apendicele nu este un colector pentru cojile de seminţe.

Apendicita se manifestă neapărat prin dureri abdominale în partea dreaptă... În cele mai multe cazuri este adevărat, dar asta nu înseamnă că este obligatoriu.

_________
Bibliografie:
en.wikipedia.org
abc.net.au/news/stories/2007/10/10/2055374.htm
health.howstuffworks.com
sciam.com

Siguranţa financiară este cheia fericirii, si nu banii

Un studiu al situaţiei psihice a femeii americane moderne realizat de un psiholog de la Universitatea Princeton a descoperit o legătură puternică între grijile legate de siguranţa financiară şi satisfacţia generală a unei femei.


Când priveau înspre viitor, femeile care se gândeau foarte mult la situaţia materială aveau mult mai puţine şanse să fie mulţumite de viaţa lor, spune Talya Miron-Shatz, o cercetătoare de la Woodrow Wilson School of Public and International Affairs, în cadrul Universităţii Princeton. Şi, contrar aşteptărilor, multe dintre cele care aveau astfel de griji nu duceau lipsă de bani, a mai adăugat Miron-Shatz, sugerând că nu este de-ajuns să ai bani ca sa obţii satisfacţia generală.

“Chiar dacă ajungi să câştigi 100.000 de dolari pe an, dacă eşti în mod constant îngrijorat că poţi fi dat afară, că poţi să-ţi pierzi asigurarea medicală sau că pur şi simplu nu vei reuşi, atunci nu vei fi fericit,” a spus Miron-Shatz, adăugând că astfel de griji afectează foarte multe femei cu venituri diferite.

În contrast cu acest grup, cele care nu-şi faceau astfel de griji erau mult mai fericite.

Studiul a fost publicat pe 25 Februarie în “Judgment and Decision Making,” iar Miron-Shatz a strâns în jur de 1000 de femei de diferite vârste si venituri. Ea a demonstrat cu ajutorul cercetării sale că siguranţa financiară este la fel de importantă pentru subiecţii studiului ca şi bunurile monetare. Stabilitatea financiară este foarte importantă dar, precizează Miron-Shatz,”nu este vorba de lăcomie.”

“Este vorba de a şti că ceea ce deţii, indiferent că este vorba de o vilă sau de o rulotă, nu-ţi va fi luat,” a spus cercetătoarea. În introducerea lucrării, ea spune că acest factor al siguranţei financiare “lipseşte din discuţiile economice.”

Cum funcţionează antibioticele

Antibioticul este un compus chimic creat pentru a distruge bacterii. Poate fi produs în mod natural ori pe cale sintetică. Rolul antibioticului este acela de a stopa reproducerea bacteriilor prin diferite metode. Există antibiotice care doar blochează metabolismul bacteriilor, lăsând sistemul imunitar să le distrugă şi antibiotice care au scopul de a ucide bacteriile. De asemenea, antibioticul poate fi folosit şi preventiv, ca de exemplu pentru a preîntâmpina apariţia infecţiilor, înaintea unor operaţii.

Bacteriile sunt organisme unicelulare în căutarea unor surse de hrană; atunci când reuşesc să treacă de filtrele sistemului imunitar, o dată intrate în organism încep să se multiplice, provocându-ne, cel mai adesea diferite afecţiuni.

Cum a apărut antibioticul?

Bacteriologul scoţian Alexander Fleming a fost cel care a descoperit în 1928, din întâmplare, proprietăţile ciudate de distrugător de bacterii ale „sucului” secretat de o ciupercă din clasa Penicillium. La întoarcerea dintr-un concediu de două săptămâni a găsit cultura de stafilococi afectată de Penicillium, care, din fericire, a ajuns acolo dintr-un laborator aflat cu un etaj mai jos. Fleming a observat ca bacteria pe care o studia se afla pe întreg mediul de cultură, dar nu în zona cu mucegai. Aşadar, "intrusul" era vinovat de inhibarea creşterii bacteriilor.

Alexander Fleming

Deşi a bănuit impactul extraordinar al descoperirii sale, Fleming nu a avut capacitatea de a crea suficient antibiotic pentru a-l folosit în scopuri curative. Abia peste 10 ani de la observaţiile lui Fleming asupra penicilinei un grup de cercetări de la Oxford au decis să continue eforturile, mutându-se pentru acest scop în SUA, căci Anglia era în război, un loc nu tocmai propice pentru activităţi de cercetare. Penicilina a fost folosită cu succes în cel de-al doilea război mondial.

În 1945, Fleming şi Howard Florey (cel care a purificat penicilina demonstrându-i eficienţa) obțin Premiul Nobel pentru medicină.

Din ce şi cum se fac antibioticele?

Majoritatea covârşitoare a antibioticelor sunt produse în mod natural de către anumite bacterii ori organisme din clasa fungus. Aproximativ 90% dintre antibiotice sunt produsul unor bacterii. Există totuşi şi produse integral fabricate în laborator, care sunt destinate să inhibe anumite procese identificate ca fiind specifice bacteriilor.

Deşi producerea de antibiotic este, după cum am văzut, un proces natural, nu există suficient antibiotic produs în acest mod, fiind aşadar necesară o augmentare a procesului de producţie de către cercetători. În acest scop, al producţiei de masă al antibioticului, a fost inventat un proces de fermentaţie. Acest proces implică izolarea microorganismului dorit, hrănirea culturii de bacterii, izolarea şi rafinarea antibioticului produs de acestea.

Antibioticele funcţionează şi împotriva viruşilor?

Antibioticele nu acţionează asupra viruşilor. Viruşii sunt, în esenţă, un lanţ de ADN ori ARN, fără metabolism propriu, consideraţi a nu fi organisme vii. Nu este nimic de distrus din perspectiva unui antibiotic. Prin urmare, atunci când aveţi gripă ori o banală răceală, afecţiuni de natură virală, rezistaţi tentaţiei de a folosi antibiotice, întrucât nu sunt de nici un folos. Dimpotrivă, vă supuneţi inutil riscurilor aferente administrării acestor medicamente. Boli mai des întâlnite şi care sunt de natură bacteriană sunt: otita, pneumonia şi meningita. Faptul că împotriva bolilor de natură virală nu se folosesc antibiotice nu înseamnă însă că suntem descoperiţi în faţa viruşilor. Împotriva acestora există alte medicamente, numite generic antivirale.

Sunt însă cazuri în care doctorii pot prescrie antibiotice chiar dacă natura bolii este virală. Se întâmplă astfel, întrucât este posibil ca organismul pacientului să fie atât de slăbit, încât medicul să considere că o infecţie pricinuită de bacterii este posibilă. Aşadar, în anumite situaţii, în scop preventiv, antibioticele pot fi utile şi în boli virale.

Rezistenţa la antibiotic a bacteriilor

Una din problemele extrem de serioase cu care se confruntă omenirea este creşterea rezistenţei bacteriilor la antibioticele existente. Rezistenţa la antibiotice înseamnă ori că antibioticul nu mai are nici un efect asupra bacteriei ori că efectul este insuficient de pregnant pentru a stopa boala. Bacteriile devin imune la antibiotic nu doar din cauza omului, ci uneori se întâmplă în urma atacurilor cu antibiotice între diferite tipuri de bacterii.

Sunt trei modalităţi de obţinere a rezistenţei la antibiotice. Primul mod este mutaţia spontană a bacteriei. De cele mai multe ori această mutaţie duce la moartea bacteriei, dar sunt cazuri când această mutaţie este benefică, în sensul că conferă imunitate acesteia la administrarea antibioticului. O altă cale de imunizare este transferul de informaţie genetică între bacterii, o bacterie neimună, prin procesul numit „conjuncţie” primeşte material genetic imunizant de la o altă bacterie. În sfârşit, bacteria poate obţine rezistenţa la antibiotic în urma unui atac al unui virus bacteriofag, care, daca nu o omoară, îi poate oferi material genetic necesar supravieţuirii în lupta cu un antibiotic. O dată obţinută imunitatea, bacteriile o transferă generaţiilor viitoare.

Cât de repede acţionează antibioticele şi care este perioada pentru care trebuie luate?

Desigur, de bază este sfatul medicului. Totuşi, ca idee generală, antibioticul începe să-şi facă efectul după aproximativ 24 de ore. Dacă după 72 de ore de la administrarea primei pastile nu sunt semne vizibile de ameliorare a sănătăţii, este foarte posibil ca antibioticul să nu fie eficient în combaterea bolii, fiind nevoie de un nou consult medical şi probabil de prescrierea unui alt tip de medicaţie.

Perioada minimă pentru care trebuie administrat antibioticul este de 5 zile. Dacă o să întrerupeţi tratamentul atunci când vi se pare că v-aţi însănătoşit (ceea ce se poate întâmpla, în cazul unei dureri de gât, de pildă, după numai două zile de la luarea primei pastile) înainte de 5 zile, e foarte posibil ca bacteriile rămase în organism să fie suficient de viguroase pentru a relua atacul împotriva organismului şi să vă îmbolnăviţi din nou.

Cât de sigure sunt antibioticele?

Antibioticele reprezintă un uriaş progres al omului în lupta cu microbii. Este greu de imaginat câtă suferinţă potenţială a fost curmată prin descoperirea penicilinei de către Alexander Fleming. Sunt totuşi de notat şi câteva dintre efectele adverse ale folosirii antibioticului. Întâi de toate trebuie spus că uzul în exces poate conduce la rezistenţa bacteriilor la antibiotic. Pe de altă parte, antibioticul poate scădea eficienţa altor medicamente administrate în acelaşi timp.

Pe lângă bacteriile pentru care a fost luat, antibioticul poate ucide şi alte tipuri de bacterii din organism, bacterii care sunt utile diferitelor funcţiuni ale organismului, ca de exemplu funcţia digestivă. Prin urmare, în perioada folosirii unui antibiotic pot apărea greţuri, dureri de stomac, diaree, urticarie etc. Uneori, ca rezultat al faptului că se creează un dezechilibru la nivelul unui anumit organ (unele bacterii neafectate se înmulţesc necontrolat ca urmare a dispariţiei concurenţei pentru hrană), pot apărea infecţii care trebuie tratate în consecinţă.

Sursa: scientia

Poze Penicillium

Americanii, nemulţumiţi de becurile ecologice

Tot mai multe voci critice se ridică împotriva becurilor fluorescente, despre care se spune că ar trebui să fie o investiţie profitabilă, datorită consumului scăzut de energie şi a longevităţii. Becurile fluorescente compacte, cunoscute cel mai adesea drept becuri ecologice sunt mai scumpe decât becurile cu filament, dar se presupune că au o durată de viaţă de până la 10.000 de ore şi fac economie la factura de curent.

Potrivit jurnaliştilor de la New York Times, însă, din ce în ce mai mulţi consumatori sunt nemulţumiţi de calitatea becurilor ecologice, care durează, adesea, mai puţin decât un bec cu filament. Unii cumpărători s-au plâns că, din numărul de becuri cumpărate, un procent de aproximativ 20% au fost defecte. Mii de consumatori au început deja să facă plângeri pe internet la companiile producătoare.

Specialiştii sunt de părere că presiunile guvernului american de a reduce preţul acestor becuri stă la baza acestor probleme. Producătorii folosesc materiale de proastă calitate, iar standardele de certificare sunt destul de permisive.

Jocurile video de acţiune îmbunătăţesc vederea

Veste bună pentru fanii jocurilor video de acţiune. Potrivit ultimelor cercetări efectuate de oamenii de ştiinţă americani, vederea adulţilor ar putea fi îmbunătăţită de astfel de jocuri, anunţă telegraph.co.uk.

"Am descoperit că jocurile video antrenează într-un mod eficient creierul uman pentru a procesa informaţia vizuală", susţine Daphne Bavelier de la Universitatea Rochester din New York.

Studiul a fost realizat cu ajutorul a 22 de studenţi. Aceştia au fost împărţiţi în două grupuri. Studenţii care făceau parte din primul grup au fost rugaţi să joace "Call of Duty 2" şi "Unreal Tournament 2004", două jocuri de acţiune. Cel de-al doilea grup de studenţi a jucat "The Sims 2".

Cele două grupuri de studenţi s-au jucat 50 de ore, pe parcursul a nouă săptămâni. La sfârşitul experimentului, studenţii însărcinaţi cu jocurile de acţiune au prezentat o îmbunătăţire a vederii cu 43%, în timp ce vederea studenţilor care au jucat Sims nu s-a ameliorat.

"Jocurile de acţiune constituie o provocare pentru partea creierului responsabilă cu vederea", a mai declarat Daphne Bavalier. Aceasta a adăugat că jocurile video ar putea deveni o metodă eficace de corectare a problemelor de vedere.

Studiu: Marijuana ajută la tratarea tumorilor şi a cancerului cerebral

Susţinătorii legalizării marijuanei au acum un argument în plus. Studii recente arată că tetra-hydro-cannabinolul, care este principalul compus activ din marijuana poate ajuta în reducerea sau chiar distrugerea celulelor canceroase, în special cele dezvoltate în creier, anunţă AFP.

Cercetătorii spanioli de la Universitatea Complutense din Madrid au ajuns la această concluzie după ce au făcut mai multe teste pe şoareci, cărora le-au fost injectate celule canceroase umane, dar şi tetra-hydro-cannabinol(THC). Potrivit acestora, substanţa a provocat autofagia celulelor canceroase, reducând cu până la 80% volumul tumorilor canceroase.

Mai mult, un studiu efectuat pe doi pacienţi care sufereau de cancer la creier şi cărora le-a fost administrată zilnic, timp de aproape o lună, o doză de THC, a demonstrat că celulele canceroase s-au autodistrus.

Pământul nu mai face faţă numărului mare de locuitori

Pământul este deja suprapopulat şi nu mai face faţă numărului mare de locuitori, susţine unul dintre cei mai importanţi oameni de ştiinţă americani. Nina Fedoroff a declarat reporterilor BBC că numărul de oamenii de pe Terra depăşeşte cu mult posibilităţile planet ei.

"Trebuie să facem ceva pentru micşorarea ratei natalităţii. Pământul nu mai poate suporta atât de mulţi oameni", a spus omul de ştiinţă american.

Fedoroff a evidenţiat şi necesitatea de a exploata "teritoriile sălbatice" şi sursele de apă.

"În prezent, există aproximativ 6,5 miliarde de oameni pe întreg globul, iar populaţia este în continuă creştere. Trebuie să inventăm modalităţi noi de a raţionaliza apa şi de a multiplica sursele de hrană", a adăugat cercetătorul.

În ceea ce priveşte reducerea emisiilor de dioxid de carbon, gazul care stă la baza schimbărilor climatice, cercetătoarea a declarat: "America va trebui să reducă emisiile de carbon. Şi cu cât va face acest lucru mai repede, cu atât mai bine."

Nina Fedoroff a fost consilierul pe probleme ştiinţifice a secretarului de stat american până în 2007, lucrând iniţial cu Condoleezza Rice. În administraţia Obama, cercetătoarea lucrează alături de Hillary Clinton.

Acestea sunt cele mai populate state din lume:

-China - 1,33 miliarde

-India - 1.16 miliarde

-SUA - 306 milioane

-Indonezia - 230 milioane

-Brazilia - 191 milioane

Cum functioneaza memoria unui caine?

Cercetarile in legatura cu perceptia timpului de catre caini sunt putine.Insa putem afla mai multe despre acest lucru daca aruncam o privire asupra cercetarilor facute pe alte animale,cum ar fi rozatorii,si asupra altor primate.In studiile sale,William Roberts,cercetator in domeniul animalelor,a venit cu concluzii remarcabile privind memoria animalelor,anticiparea,si multe altele.El afirma ca animalele sunt "impotmolite in timp".Ceea ce vrea sa spuna,este faptul ca fara abilitatile sofisticate necesare perceptiei timpului--animalele traiesc doar in prezent.El spune ca acest lucru se datoreaza pentru ca animalele nu pot sa "calatoreasca in timp cu mintea" in trecut sau in viitor.Oamenii pot sa se gandeasca in trecut si sa anticipe lucrurile intr-un mod constiincios si cand vor ei.Insa animalele nu sunt capabile de acest lucru.

Pentru multi acest lucru nu pare a fi adevarat.Pana la urma se intreaba--"Doar nu putem dresa animalele?"Si acest dresaj nu depinde de memoria animalelor?

Nu neaparat--cel putin nu in felul in care noi credem ca este memoria.Animalele pot fi antrenate sa faca unele lucruri,exact in felul in care un copil este invatat sa faca ceva.Potrivit studiilor facute asupra copiilor,copii au invatat sa faca unele lucruri--de exemplu sa umble--insa fara abilitatea mentala de a mai tine minte cum si unde au invatat acest lucru.In alte cuvinte,ei nu au "puterea" memoriei episodice,sau de a-si aminti de unele lucruri din trecut.Un caine stie cum sa raspunda unei comenzi cum ar fi "culcat" sau "sezi",fara a-si aminti acel eveniment care l-a invatat sa faca acel lucru.

Continuare in curand.....

Cum percep cainii timpul?

Cei mai multi caini nu intarzie niciodata la masa--ei stiu exact cand sa fie intr-un anumit loc in fiecare zi.De asemenea stiu cand sa isi astepte stapanul care este plecat la serviciu,si ca si cum ar fi programati,se aseaza rabdator in fata usii si ii asteapta sa sjunga.Cand observi un asemena lucru,ai impresia despre caini ca au un sistem sofisticat de masurare si intelegere a timpului.Dar ce este timpul din perspectiva unui caine de fapt?


Se spune ca un an al unui om este echivalent cu sapte ani al unui caine.Insa ce putem spune despre perceptia cainiilor despre timp?De fapt,foarte putin.

Pentru a intelege cum percep cainii timpul,mai intai trebuie sa intelegem cum percepem noi oamenii timpul.Fiecare persoana percepe timpul in diferite feluri in diferite situatii.Albert Einstein cand a explicat principiul relativitatii a spus in felul urmator:" Cand un om sta cu o femeie frumoasa timp de o ora ,pare a fi trecut doar un minut.Insa pune aceea persoana sa stea pe o soba fierbinte timp de un minut si i se va parea ca a stat o ora.Aceasta este relativitatea."

Chiar daca experienta timpului este relativa pentru fiecare dintre noi,fiecare om pecepe timpul in acelasi mod.De exemplu,amintirile noastre sunt strans legate de felul in care intelegem trecerea timpului.Abilitatiile noastre de a ne aminti lucrurile intr-o anumita ordine joaca un rol important in perceptia noastra asupra timpului.De asemenea suntem capabili sa prezicem anumite lucruri.Chiar daca nu suntem clarvazatori sau medium,fiecare dintre noi poate sa prezica unele evenimente din viitor-- faptul ca maine va rasari soarele este un bun exemplu.Aceste abiliati au o anumita importanta--de exemplu,memoria si perceptia timpului ne permit sa aven simtul continuitatii,o istorie personala,si precautie in anumite situatii.

Dar au si cainii sau alte animale aceste abilitati?Vezi urmatorul articol pentru a afla ce senzatie este sa fii un caine.continuare in curand

Corpul de dupa moarte

Dupa ce inima se opreste,imediat corpul va incepe sa se raceasca.Aceasta faza este cunoscuta ca si "algor mortis",sau racirea cadavrului.Cu fiecare ora ce trece,temperatura corpului va scadea cu 0.83 grade Celsius,pana ce va atinge temperatura camerei.In acelasi timp,fara circulatie,sangele va incepe sa se depuna si sa se aseze.Rigor mortis,sau intarirea corpului,incepe in aproximativ 6 sau 7 ore dupa deces.

In timp ce corpul omului este mort,sunt celule care mai sunt vii.De exemplu,celulele pielii mai sunt vii timp de pana la 24 ore dupa moarte.Insa mai sunt si alte lucruri care sunt vii si vor produce descompunerea sau putrefactia cadavrului.Aici vorbim despre organisme mici care traiesc in intestine.

La cateva zile dupa deces,aceste bacterii si enzime vor incepe sa descompuna "gazda" lor.Pancreasul are atat de multe astfel de bacterii incat se autodigera.In timp ce aceste organisme isi fac drumul catre organele cadavrului,cadavrul va deveni decolorat,mai intai va fi verde,apoi violet,iar la urma negru.daca nu poti vedea schimbarea de culoare,in curand vei simti ca acele bacterii lucreaza,pentru ca ele creaza gaze care miroase oribil.Pe langa acel miros oribil,acel gaz va produce o presiune in interiorul corpului,cauzand umflarea cadavrului,iesirea ochilor din orbita,si umflarea limbii .Au existat cazuri in care aceste gaze au produs "aruncarea" fatului din cadavrul in proces de descompunere a unei femei decedate.

Dupa o saptamana,pielea este basicata,chiar si cea mai mica atingere o poate destrama.Dupa o luna va incepe sa cada,parul,unghiile si dinti.Multa lume nu stie faptul ca teoria care afirma ca parul si unghiile inca mai cresc dupa moarte este total falsa.Aceste afirmatii se datoreaza unei iluzii optice.Parul si unghiile doar par mai mari din cauza ca pielea si restul trupului se usca si se fac mai mici.Organele interne deja sunt lichefiate,ceea ce va umfla cadavrul pana ce acesta se va desface.In acest moment mai ramane scheletul.

Majoritatea dintre noi nu pot vedea acest proces,deoarece si legea ne spune ca trebuie sa facem ceva cu acel cadavru.Sunt mai multe posibilitati:poti sa alegi un sicriu pentru cadavru,sau o urna pentru cenusa.De asemenea cadavrele mai pot fi si imbalsamate,mumificate,sau inghetate.In unele zone a planetei se mai practica ritualuri de canibalism,in timp ce alte culturi lasa cadavrul expus elementelor naturii si animalelor.In afara cazului in care cadavrul este mumificat sau imbalsamat,el se descompune in modul descris mai sus.Oricum,ingroparea in sicriu incetineste acel proces,in acest caz fiind un factor important si tipul de sol in care este pus sicriul.

Modul de ingropare a cadavrului varieaza in functie de cultura si religie.In unele culturi mai vechi,mortul era ingropat impreuna cu obiectul lui favorit,cateodata chiar cu persoana iubita.Cateodata razboinicii erau ingropati in pozitia verticala,pregatiti pentru actiune pentru totdeauna.Evreii ortodocsi isi ingroapa mortii chiar in ziua decesului,iar Budistii cred ca constiinta sta in organism timp de trei zile.Hinduistii sunt crematoriati,pentru ca se crede ca arzand se elibereaza sufletul de trup,in timp ce Romano-Catolicii privesc cu asprime asupra acestui lucru din cauza respectului pentru trup,care este simbolul vietii umane.

La capatul drumului...

Tehnologia ne ajuta sa traim mai mult,insa ne schimba si modul in care murim.Fiecare respiratie ne furnizeaza oxigenul necesar supravieturii organismului.Pur si simplu,decesul va incepe in momentul in care organismul nu primeste oxigenul necesar supravieturii.

Fiecare tip de celula moare la un anumit interval de timp dupa ce este privat de oxigen.Celulele creierului necesita o cantitate enorma de oxigen,insa inmagazineaza foarte putin pentru rezerva,astfel orice limitare a oxigenului inspre creier are ca si rezultat moartea celulelor in cateva minute (intre 3 si 7 minute).De aceea un atac cerebral poate ucide atat de repede.

Cand circulatia sangelui inspre inima este blocata,apare atacul de cord,cee ce de asemenea poate sa ucida foarte repede.Trupurile noastre nu sunt facute sa dureze pentru totdeauna,astfel uneori sistemele trupului par sa se "uzeze".Cand moare cineva din cauza varstei foarte inaintate,in principiu ceea ce vezi este efectul uzurii acestor sisteme.

Exista niste semne exterioare care indica incetinirea sistemelor care mentin o persoana batrana in viata.Persoana va incepe sa doarma mai mult,pentru a conserva putina energie pe care o are.Cand aceasta energie nu mai este,individul isi poate pierde dorinta de a manca sau de a bea apa.Inghititul devine foarte greu,si gura persoanei devine mai uscata,deci fortand persoana sa manance poate provoca inecarea.Persoana respectiva incepe sa isi piarda controlul asupra vezicii urinare si intestine,insa "accidente" se vor intampla mai rar pentru ca si functiile gastrointestinale incep sa cedeze si sa functioneze mai lent,din cauza ca persoana consuma mai putin.

Orice durere pe care o simte persoana in aceste momente,de obiciei pot fi atenuate de catre un doctor in anumite feluri,insa aceste ultime clipe din viata unui om pot fi foarte greu de monitorizat.Stadiul de chiar inainte de deces se numeste faza agonala.Persoana pe moarte in multe cazuri este dezorientata,si va parea ca el sau ea nu isi gaseste comfortul.Cateodata va avea probleme de respiratie,ca si cum nu ar primi aer.De asemenea pot fi pauze mari intre respiratii obosite,ce se aud mai tare.Daca persoana are adunata apa in plamani,atunci acumularea poate provoca o respiratie cu un sunet care mai este numit si huruitul mortii.Din momentul in care celulele din corp incep sa piarda legatura,persoana va incepe sa aiba convulsii sau spasme musculare.

Nu se stie exact ce simte persoana in acest moment,desi cei care au avut experiente"Near Death"(aproape de moarte) afirma ca acest proces nu este dureros.Experientele "Near Death" par sa aiba cativa caracteristici comuni,inclusiv senzatia de pace si bunastare,senzatia de separare de trupul fizic,si senzatia de iesire din intuneric si intrarea in lumina.In urmatoarele saptamani voi scrie mai in amanunte si despre acest lucru.

Unii doctori cred ca acest lucru se intampla din cauza endorfinelor pe care trupul le elibereaza in acel moment al mortii.Cand inima si respiratia se opreste,persoana este in moarte clinica.In corp nu este circulatie sanguina,deci nu este ce sa transporte oxigenul in celule.Insa moarte clinica este un punct care este reversibil,adica persoana mai poate fi readusa la viata cu ajutorul aparatelor de resuscitare si de sustinere a vietii.

Punctul din care nu se mai poate intorce este moartea biologica,ceea ce apare de la 4 pana la 6 minute dupa moartea clinica.Doar atata timp le trebuie celulelor creierului pentru a incepe sa moara,dupa ce s-a oprit inima,si nu mai primesc oxigen.Resuscitarea este imposibila incepand din acest moment.

Ceea ce se intampla cu "spiritul" persoanei dupa acest punct depinde de credintele tale religioase si culturale.

Insa dupa ce voi scrie in urmatorul articol despre corpul post mortem (dupa moarte) in articolul ce va urma,vei afla ca nu ar fi cazul sa stai si sa te uiti prea mult la acel trup.

Continuare>>

Definitia decesului

Iata situatia din anii '60:Doctorii au avut puterea de a transplanta organe si sa ofere inca o sansa de viata celor suferind.In acelasi timp,au avut si pacienti care aveau organe potrivite pentru transplant,care erau conectati la aparate pentru a fi tinuti in viata,si pareau sa nu isi mai revina niciodata.In 1968,Harvard Medical School a redefinit moartea ca si degradare ireversibila a creierului,sau moarte cerebrala.

Intr-un fel,aceasta definitie este destul de aproape de definitia facuta prima data de catre Enciclopedia Britannica,daca consideram sufletul fateta pentru ceea ce face din om o fiinta unica si umana.Comitetul de la harvard,a declarat ca persoana este decedata cand memoriile,personalitatea,situata in creier,sunt intr-un mod irecuperabil duse.

Creierul cortical,sau scoarta cerebrala,este partea unde acele memorii si personalitatea este stocata,iar unii au argumentat ca o leziune majora in aceea parte se poate califica ca si moarte cerebrala.Totusi,cele mai multe tari dezvoltate au semnat pentru definitia legala a mortii cerebrale care considera degradarea intregului creier,inclusiv partile care controleaza vorbirea ,respiratia,si miscarea.

Folosirea creierului ca si reper pentru definitia decesului a prezentat multe dificultati.Poate fi greu pentru prieteni si familie sa auda ca persoane iubita este moarta,cand ei pot vedea aceea persoana cum respira,si la atingere trupul acestuia este cald,chiar daca aceste stari sunt mentinute de catre apartura.Unii oameni chiar au argumentat ca aceasta definitie a decesului a fost dezvoltata din cauza lipsei organelor donate,iar despre cat de multa patrte din creier trebuie sa moara pentru a defini decesul inca cauzeaza discutii in bio-etica si lumea mediciilor.

Iar tehnologia intotdeauna complica verdictul de deces,pentru ca masinariile noi sunt capabile sa gaseasca chiar si cea mai mica activitate cerebrela.Cand copilul tau este conectat la aparatura de sustinere a formelor vitale,chiar si cea mai mica activitate cerebrala poate fi o speranta.Si cum in fiecare zi se fac avansuri in stiinta neurologiei,oare merita sa tii pe cineva sub aparature pana ce medicina gaseste o metoda de vindecare?Voi mai scrie despre aceste probleme etice mai tarziu,acum voi reveni la procesul de deces.

Chiar daca definitia legala pentru deces este legata de moartea cerebrala,foarte rar vei auzi despre moartea cerebrala ca si cauza mortii.De cele mai multe ori cauza decesului este atacul de cord,cancerul,sau atacul cerebral.Evenimentele care cauzeaza moartea pot fi categorizate in trei categorii:moarte accidentala,care sunt rezultatul unei lovituri cauzate de un accident;moarte violenta,din cauza uciderii sau sinuciderii;si moarte naturala,ceea ce include boli si decese care apar din cauza varstei inaintate.

Cu ajutorul medicinii moderne,am invins multe boli infectioase care inainte erau boli incurabile,si am inbunatatit conditiile sanitare care mai demult puteau cauza moartea.Insa,si in zilele n oastre exista zone unde conditiile de igiena sunt precare,ceea ce duce la multe decese din aceste motive.Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii,in tarile sarace,boli precum HIV/SIDA,si boli diareice sunt principala cauza de morbiditate,in timp ce in tarile dezvoltate cele cinci principale cauze sunt:boli coronariene,atacul cerebral,
cancerul pulmonar,infectii respiratorii mai mici,si boli pulmonare.

In zilele noastre,oamenii in tarile dezvoltate traiesc mai mult.Insa cu aceasta binecuvantare a unei vieti prelungite,apare o alta cauza a decesului:bolile degenerative.Asadar,in timp ce accidentele intotdeauna vor cauza decese,marea majoritate nu vom muri instantaneu,ci va fi un proces mai lent,iar in urmatoarea pagina va voi scrie despre cum s-ar putea intampla acest proces.

Continuare>>

Ce este moartea?

De-a lungul timpului moartea a fost definita in mai multe feluri.In prima editie Enciclopedia Britannica,moartea a fost sumarizata ca si "despartirea sufletului de trup",iar aceasta definitie reflecta asupra faptului ca viziunea noastra asupra mortii este legata de credintele noastre religioase.Dupa 15 editii,definitia a fost de 30 de ori mai lunga.Aceea crestere este de fapt datorita intelegerii mai in profunzime a corpului omenesc.Insa din punct de vedere pur biologic,moartea nu este deloc usor de inteles;de fapt avansurile tehnologice si medicale nu au ajuns decat in punctul de a putea determina daca o persoana este decedata sau nu.

Nu vreau sa spun ca determinarea mortii fara tehnologia medicala ar fi usoara.Imagineaza-ti pentru un moment ca traiest cu sute de ani in urma.Esti acasa cu matriarhul familiaei,care pare a fi mort.Nu soliciti ajutorul unui doctor;mai degraba chemi preotul sa determine cauza decesului.Familia si preotul nu au decat indicii exterioare ca persoana este moarta.Poate ai fi tinut o oglinda la gura persoanei,sau o pana in fata nasului.Daca oglinda nu s-a aburit,sau pana nu s-a miscat,atunci persoana este considerata moarta.

Pe parcurs, in secolul 18 se stiau deja destule despre anatomia omului pentru a verifica bataile inimii,insa stetoscopul a aparut cu multe decenii in urma.Pe vremea aceea se verifica daca o persoana este decedata cu asa numitul test Balfour.Cu ajutorul unui ac subtire se strapunge pielea,si se infinge acul in inima.Pe capatul celalat se lega un mic stegulet,pentru a vedea daca bate inima.

Cu timpul oamenii au realizat ca si in cazul in care semnele exterioare de viata,de exemplu respiratia si bataile inimii nu mai exista,mai exista sanse ca persoana sa nu fie decedata.De fapt au inceput sa circule povestiri cum ca o persoana poate fi ingropata de viu,daca nu se diagnosticheaza corect.atunci a devenit moarte in unele cazuri revocabila.

Azi,stim ca exista tehnologii care intr-adevar fac ca in unele cazuri moartea sa fie anulabila.Daca o persoana nu mai respira,atunci poate fi conectata la un aparat care o ajuta in acest proces.De asemenea avem aparate avansate care pot tine o persoana in viata si in conditii mai extreme,daca definesti viata dupa pulsul persoanei.

Insa doctorii si familiile au inceput sa creada ca poate pulsul nu era indeajuns pentru a considera o persoana vie.Au existat cativa pacienti care niciodata nu si-au revenit dupa ce au fost conectati la aparatura.doctorii au inceput sa foloseasca termeni de genul "stare vegetativa persistenta" si "coma ireversibila".In 1958,neurologii francezi au numit aceasta stare "coma depasse" sau coma depasita in limba romana.

Acesti oameni nu si-au mai revenit,pentru ca creierul lor era prea distrus.Cam prin acelasi perioada,doctorii au descoperit cum sa faca transplanturi de organe in persoanele care erau pe moarte din anumite motive,prelungind viata acestora.Insa au avut o problema--nu aveau destule organe pentru transplant.

Afla in continuare cum aceste doua situatii au dat nastere unui nou termen in definirea mortii.

Continuare >>

Cum functioneaza Decesul?

Pentru unii dintre noi,moartea este un lucru pe care l-am vazut doar pe micile ecrane.Perceptiile noastre despre moarte au fost conturate de catre actori care se lupta dramatic cu moartea pe patul de moarte,sau baietii rai care isi primesc recompensa la finalul filmului pentru faptele ce l-au facut celor buni,si sunt ciuruiti de gloante.

Despre moarte auzim si in stirile din fiecare zi:de la omul de rand care moare impuscat pe strazi in urma unui jaf,altul injunghiat in inima intr-un restaurant,pana la celebritati care au luat o supradoza,si nu in ultimul rand atacurile teroriste care deja au devenit ceva la ordinea zilei.Moartea este ceva despre care invata si studentii la orele de istorie,incercand sa inteleaga impactul a milioane de morti din cauza razboaielor,maladiilor,dezastrelor naturale,sau a lagarelor de concentrare.

Altii dintre noi au intalnit moartea intr-un mod mai personal.Am pierdut bunici si parinti din cauza bolilor degenerative,am pierdut frati si prieteni in accidente de masina,sau am cunoscut persoane care s-au aflat la locul nepotrivit,in momentul nepotrivit.De multe ori nu pare a fi cinstit sa moara cineva.De asemenea poate parea nefiresc pentru ca din momentul nasterii,depunem eforturi mari pentru a preveni moartea.In copilarie primim vaccinuri pentru a nu ne imbolnavi,primim instructiuni stricte ca inainte de a traversa strada sa privim in stanga si in dreapta,si suntem incurajati sa bem lapte pentru ca ne face bine.Pe parcurs ce devenim adolescenti,invatam despre factorii de risc care ne scurteaza viata,de la fumat si abuzul de alcool,pana la sexul neprotejat si viatza dezordonata.Iar cand suntem adulti incepem sa luam vitamine si suplimante,si ne inscriem in programe bizare de exercitii fizice si regimuri alimentare,toate pentru a incerca sa inselam moartea.

Insa lupta impotriva mortii nu este o batalie pe care o putem castiga.Mai degrabe,moartea este un fenomen foarte natural a vietii noastre,care apare la unii mai curand,la altii mai tarziu,pentru ca trupurile noastre nu sunt facute sa dureze la nesfarsit.Fara caracterul prematur a mortii,noi oamenii nu am mai prea face nimic toata ziua.Astfel,moartea ne preseaza,si nu ne simtim niciodata pregatiti sa ne ia.Moartea este o "afacere" misterioasa--singurii care stiu ceva despre ea nu mai sunt printre noi sa ne impartaseasca acest lucru.

In aceste articole voi scrie ce stim pana acum despre procesul stiintific a mortii.Moartea s-ar putea sa nu fie prea grozava,insa este o soarta care ne asteapta pe toti.

Continuare>>

Tipuri de MP3 playere

MP3-urile sunt atat de variate precum oamenii care vor sa le cumpere.Alegerea este facuta pe baza mai multor criterii,printre care scopul pentru care vrei sa il folosesti,cantitatea de muzica pe care vrei sa o stochezi pe el,si bineinteles cat de mult esti dispus sa platesti pentru el.Sa ne uitam la cele patru tipuri principale de MP3-uri.

Flash Memory Player
Flash Memory MP3 Playerul este cel mai mic si cel mai usor model,si poate stoca relativ mai putine piese decat cele cu hard disc.Pentru ca este mic,si nu are componente in miscare,este ideal pentru cei care fac exercitii fizice.Si cum unele modele ajung sa stocheze pana la 8 GB(2000 de melodii),iar unele modele oferind functii de redare video si foto,este un gadget multimedia preferat de catre multi oameni.Bateriile pot functiona pana la 28 ore dupa reincarcare.

Hard Disc si Mini-hard Disc Playerul
Aceste modele sunt mai mari si mai grele decat flash memory player,si ofera considerabil mai mult spatiu de stocare. (iPod-ul Apple ofera 80GB.)
Pentru cei care cauta un player care sa stocheze intrega colectie personala de muzica (pana la 20 000 de melodii),poze,video,date ,si sa permita inregistrarea podcasturilor (transmisiilor live pe internet),modelul cu hard disc este cel mai potrivit.
Insa aceste functii,impreuna cu hard discul consuma mai multa putere,de aceea de obiciei in cazul redarii muzicii bateria tine intre 8 si 20 ore,iar pentru video tine in jur de 6 ore.Din cauza hard discului exista componente in miscare,si de aceea poate sa "sara" melodia sau video,desi unele modele au sisteme antisoc,ceva de genul celor implementate in CD-playerele auto.
Mai mici in dimensiuine si in capacitatea de stocare,Mini-hard Disc playerele sunt mai usoare decet cele tradirionale,insa au o memorie mai mica--pana la 8 GB.Si ele contin piese in miscare.

CD playerele MP3 si MiniDisc MP3 playerele

Sunt o groaza de CD-playere disponibile care redau MP3 si alte fisiere digitale.Aceste fisiere sunt "arse" pe CD-uri R/RW,si redate in CD-player.Un CD poate stoca in jur de 10 ore de muzica in format MP3.Un CD writer este indispensabil celor car isi cumpara CD player MP3.CD playerul MP3 este mai ieftin decat cele cu Memorie Flash,sau cele cu Hard Disc,dar in cazul unui soc mecanic va sari piesa foarte usor.de asemenea sunt mult mai mari in dimensiune decat rudele sale complect digitale.

Pentru cei acre apreciaza tehnologia MiniDisc,exista MiniDisc Walkman,un music player digital de la Sony.Acest gadget suporta formatul de fisier sub marca Sony numit ATRAC3--dar suporta si formatele MP3,WMA si WAV.Cei de la Sony afirma ca si minidiscul de 1 gb Hi-MD poate stoca si transfera date de calculator.Discul costa mai putin de 10$,stocheaza pana la 600 de melodii,si sunt re-recordabile.Cu o singura baterie AA acest player poate functiona timp de mai mult de 30 de ore.

Player-uri Hibride
MP3 ul nu mai este o tehnologie care este folosita doar singur.Producatorii din domeniul tehnologiei ofera acum functii MP3 si in alte dispozitive,printre care si in radiouri prin satelit,PDA-uri,DVD playere,in ochelari de soare,si ochelari 3D.MP3 ul a fost implementat chiar si in cutite militare.iPhone-ul de la Apple de asemenea a integrat acest format,impreuna cu functia de telefonie mobila, internet,si multe alte functii.

Inapoi<<

In acest articol:

• Cum functioneaza MP3 playerul?
• Formatul MP3
• Tehnologia MP3
• Tipuri de MP3 playere

Tehnologia MP3

Spre deosebire de formele precedente de aparate de redare a muzicii,care au necesitat componente care trebuiau puse in miscare pentru a putea citi informatiile,MP3 ul foloseste memorie cu semiconductoare.Un MP3 nu este altceva decat un dispozitiv de stocare a datelor, dotat cu un software care permite utilizatorului sa copieze muzica pe,si de pe alte dispozitive,mai ales de pe calculator.Acel software permite si aranjarea pieselor in ordinea dorita,si crearea unor liste personalizate,ceea ce numim playlist.

MP3ul este combinatia mai multor tehnologii.Separat,nici una din componentele lui nu sunt revolutionare,dar impreuna ele formeaza un dispozitiv fara precedent.

Unele componente pot varia,dar sa vedem in principiu cam care ar fi piesele principale dintr-un MP3 obisnuit:

• Portul de date
  
• Memoria
• Microprocesorul
• Procesorul de Semnal Digital(DSP)
• Afisajul LCD
• Butoanele de control
• Mufa audio
• Amplificatorul
• Sursa de alimentare

MP3 ul se conecteaza in portul USB ,FireWire,sau portul paralel al calculatorului,pentru a transfera data.MP3-ul cu port USB transfera data mult mai repede decat cele cu port paralel.Fisierele MP3 sunt salvate in memoria playerului.
Sunt cateva tipuri de memorie:

• Memorie Flash Interna
  
• Carduri CompactFlash
• Carduri SmartMedia
• MemoryStickuri
• MicroSD
• Microdrive

Cu exceptia ultimului tip,toate cele enumerate sunt din semiconductori.Avantajul acestui lucru este ca nu exista componente in miscare,ceea ce inseamna o fiabilitate mai mare,si muzica nu "sare" in cazul unui soc mecanic.Mp3-urile care contin hard discuri minuscule pot stoca de la 10 pana la 150 ori mai mult decat memoriile Flash.

Microprocesorul este creierul MP3 -ului.El monitorizeaza comenzile facute de catre utilizator la butoanele de control,afiseaza informatii despre melodia care este redata,si trimite informatii catre Procesorul de Semnal Digital,spunandu-i exact cum sa proceseze datele.Pe langa stocarea muzicii,MP3 playerul trebuie sa redea muzica si trebuie sa permita utilizatorului sa auda melodiile.Pentru acest lucru,playerul face asa:

• "Scoate" melodia de pe memorie.
• Decomprima codificarea MP3,cu ajutorul procesorului de semnal digital(DSP),printr-o formula de algoritm
• Ruleaza bytii decomprimati printr-un convertor digital-analog,transformandu-le in unde sonore.
• Amplifica semnalul analog,permitand sa se auda muzica in casti.
  

Toate MP3 -urile sunt alimentate de la baterie.Majoritatea folosesc baterii reinacarcabile incorporate,care dureaza intre aproximativ 10-28 ore dupa o incarcare.Cele mai multe dintre ele au si un adaptor AC (pentru curentul alternativ din retea),si deja foarte multe au si adaptor DC pentru a putea fi reincarcate de la bateria masinii.

In continuare voi scrie despre mai multe tipuri de MP3 playere.

Continuare>>

In acest articol:

• Cum functioneaza MP3 playerul?
• Formatul MP3
• Tehnologia MP3
• Tipuri de MP3 playere

Formatul MP3

Formatul muzical MP3 a revolutionat distributia muzicala pe la sfarsitul aniilor '90 cand serviciile de transferuri si schimburi de informatii si MP3-urile au aparut.MP3,sau MPEG Audio Layer III,este o metoda de comprimare a fisierelor audio.MPEG este acronimul pentru Moving Picture Experts Group,un grup care a dezvoltat sisteme de compresie pentru date video,inclusiv cele pentru filmele DVD,transmisiunile HDTV,si sistemele digitale de sateliti.


Folosind sistemul de compresie MP3 se reduce numarul de byti dintr-un fisier muzical,in timp ce se pastreaza calitatea aproape de calitatea CD.De fiecare data cand comprimam un fisier muzical,vom pierde din calitatea acestuia,ceea ce este pretul care il platim pentru a avea posibilitatea de a stoca mai multe melodii pe un spatiu mai mic.O dimensiune mai redusa al unui fisier de asemenea permite descarcarea mai rapida al acestuia de pe internet.

Gandeste-te ca o melodie are in medie patru minute.In formatul audio CD,aceea melodie ocupa aproximativ 40 megabyti (megabaiti) spatiu,dar daca este comprimat in formatul MP3 ocupa doar 4 MB.In medie,64 MB spatiu poate stoca muzica pentru o ora,sub formatul MP3.Un ascultator care are un MP3 player de 1 GB,poate stoca in medie 240 de piese muzicale,sau echivalentul a 20 CD-uri.

Desi MP3 ul este cel mai cunoscut format,sunt mai multe formate care pot fi redate de catre MP3 player.In timp ce cele mai multe MP3 playere pot reda mai multe tipuri de fisiere,nu toate suporta acelasi formate.

Iata cateva formate care sunt cunoscute:

• WMA - Windows Media Audio
• WAV - Waveform Audio
• MIDI - Music Instrument Digital Interface.
• AAC - Advanced Audio Coding
• Ogg Vorbis - Un format nepatentat, care este gratuit pentru utilizare
  
• ADPCM - Adaptive Differential Pulse Code Modulation
• ASF - Advanced Streaming Format
• VQF - Vector Quantization Format
• ATRAC - Adaptive Transform Acoustic Coding 3 al lui Sony

Evolutia sistemelor de redare a muzicii

• 1877 - Thomas Edison inveteaza fonograful.
• 1887 - Emile Berliner patenteaza gramofonul,folosind discuri plate din zinc.
• 1896 - Nikola Tesla inventeaza radioul .
  
• 1906 - Este transmis primul program radio de voce si muzica.Reginald Fesselden transmite programul folosind o unda continua de energie electromagnetica,din Brant Rock,Massachusetts,SUA
  
• 1929 - Este prezentat radioul cu Modulatie in Frecventa,FM
  
• 1934 - Semi Joseph Begun construieste primul recorder pentru banda magnetica.
  
• 1948 - Columbia Records introduce primul disc de Pickup de tipul "Long Playing" (LP),care este redat la 33,3 revolutii pe secunda
  
• 1949 - RCA records introduce discul cu redare la turatia de 45-RPM
• 1965 - Este introdusa banda de magnetofon cu 8 piste.
• 1969 - S-a creat internetul.
• 1979 - Sunt introduse pe piata casetofoanele portabile Sony Walkman.(pana in 1995, s-au vandut 150 milioane de exemplare.)
• 1983 - Sony si Philips introduce tehnologia compact discurilor (CD) .
  
• 1986 - Sony dezvolta tehnologia MiniDisc,cu 6 ani inainte de lansarea ei pe piata comerciala.
  
• 1989 - Institutul Fraunhofer din Germana patenteaza formatul MP3 .
• 1992 - Philips introduce tehnologia Digital Compact Cassette (DCC).Philips cu aceasta tehnologie ,in timp ce Sony cu tehnologia MiniDisc spera sa continue drumul facut pana atunci de caseta cu benzi magnetice.
• 1998 - Este introdus pe piata primul MP3 player (Saehan's MPMan, vandut in Korea).­ ­

In sectiunea urmatoare voi scrie despre tehnologia din spatele MP3 ului,despre componentele care iti permit sa asculti piesele favorite.

Continuare>>

In acest articol:

• Cum functioneaza MP3 playerul?
• Formatul MP3
• Tehnologia MP3
• Tipuri de MP3 playere

Cum functioneaza MP3 playerul?

MP3 playerul este un dispozitiv destul de recent din evolutia formatelor muzicale,care a ajutat oamenii sa se bucure de melodiile lor favorite.Discurile de plastic,magnetofoanele,casetele(cu benzi magnetice) si CD-urile --nici unul din aceste formate muzicale timpurii nu confera comfortul si usurinta folosirii ca si MP3 playerele.Cu un MP3 in buzunar sau in mana,poti lua cu tine mii de melodii,poti crea liste personalizate cu artistii tai favoriti,orunde te-ai afla.

Toata muzica aceea si MP3-ul insusi ocupa un spatiu foarte mic,si nu cantareste mai mult dacat cateva grame.Portabilitatea este un factor important in privinta popularitatii MP3-ului,considerand usurinta transportarii in comparatie cu CD playerul,si din punctul de vedere a stocarii datelor.Unele MP3 uri vin si cu alte functii,cum ar fi vizionarea pozelor si videoclipurilor,functii de calendar si ceas cu alarma,si chiar telefonie mobila si servicii Internet.

In acest articol vei invata mai mult despre tehnologia din interiorul MP3 ului,si despre diferite de tipuri disponibile.Citeste despre formatul MP3 in urmatoarea pagina.

Continuare>>

In acest articol:

• Cum functioneaza MP3 playerul?
• Formatul MP3
• Tehnologia MP3
• Tipuri de MP3 playere

Cel mai simplu receptor AM

In cazul unui semanl AM puternic,poti crea un radioreceptor simplu folosind doar doua componente electronice si niste fire.Procesul este extrem de simplu--iata de ce ai nevoie:

• O dioda--poti cumpara o dioda cu mai putin de un leu de la magazinele de electrotehnica.
• Doua bicati de fir electric--ai nevoie de aproximativ 15-20 m de fir electric.
• Un mic tepus din metal infipt in pamant
• Niste casti cu impedanta mare,de obiciei merge si cu castile acelea mici de la mp3

Daca ai semnal AM destul de puternic,vei face urmatoarele:

• Infinge tepusul din metal in pamant,sau cauta ceva metal deja infipt.Ia un fir de aproximativ 3 m si un capat leaga-l de aceasta pamantare.
• Ataseaza dioda de celalalt capat al firului.
  

• Ia un alt fir de 3-6 m si conecteaza-l la celalalt capat a diodei.Acest fir este antena.Aseaza firul pe pamant,sau atarna-l de un pom,dar asigura-te ca capatul nu atinge pamantul.
  
• Conecteaza cele doua fire de la casca la cate un capat a diodei,in felul urmator:

Acum,daca vei pune castile la urechi,vei auzi emisia radio cea mai puternica din zona.Acest sistem este cel mai simplu aparat radio posibil.Acest proiect super-simplu nu va functiona daca esti prea departe de sediul postului de radio,dar va demonstreaza cum poate fi un receptor simplu.

Vedeti cum functioneaza: Firul electric care este antena receptioneaza toate tipurile de semnale radio,dar acest lucru nu conteaza,fiind ca cel mai puternic semnal le acopera pe cele mai slabe in acest caz.Din aceasta cauza nu mai ai nevoie de tuner.Deoarece esti aproape de statia de emisie,antena ta receptioneaza si semnale electrice puternice,atat de puternice incat poate furniza curent si pentru casti.Astfel nu mai ai nevoie nici de amplificator.
Dioda este detectorul pentru semnalul AM in acest sistem.Poti extinde putin acest model de radio adaugand un capacitor (condensator),si inductor,ceea ce iti va permite acordarea mai multor frecvente,deci prinderea mai multor posturi de radio.



Continuare>>

In acest articol:

• Cum Functioneaza Radioul ?
• Cel mai simplu radio-emitator
• Un radio-emitator putin mai "avansat"
• Elementele principale ale radioului
• Exemplele unor aplicatii radio
• Un emitator simplu
• Fa-ti propriul emitator simplu
• Transmiterea informatiei
• Receptionarea semnalului AM
• Cel mai simplu receptor AM

Receptionarea semnalului AM

Iata un exemplu real.Cand acordezi aparatul radioreceptor AM--de exemplu pe cifra de pe afisul radioului la 680 ce se intampla:--emitatorul statiei de radio-emisie emite undele sinusoidale la frecventa de 680 000 hertzi (unda sinusoidala se repeta de 680 000 ori pe secunda).Vocea DJ-ului este modulata pe acel purtator prin varierea amplitudinii (marimii) undei sinusoidale al emitatorului.Un amplificator de radiofrecventa amplifica semnalul la o putere de aproximativ 50 000 de wati,in cazul unor statii de emisie mari.Apoi antena trimite undele radio in atmosfera.

Dar cum receptioneaza radioul tau AM semnalul de 680 000 hertzi pe care l-a trimis emitatorul,si cum extrage informatia din el?Iata pasii:

• In cazul in care nu stai in permanenta langa receptor,radioul tau are nevoie de antena pentru a ajuta la capturarea undelor radio trimise de catre statia de emisie.O antena AM este pur si simplu un fir metalic care creste cantitatea de metal cu care pot interactiona undele emise.
  
• Radioul tau are nevoie de tuner.Antena va receptiona mii de unde sinusoidale.Rolul tunerului este de a separa o unda sinusoidala dintre altele mii care sunt receptionate de catre antena.In acest caz,tunerul este acordat la semnalul de 680 000 hertzi. Tunerele functioneaza pe principiul asa numitului rezonanta.Trunerul rezoneaza si amplifica doar o singura frecventa, ignorand restul semnalelor cu alte frecvente.Este foarte usor sa creezi un rezonator cu ajutorul unui condensator si unui inductor (bobina).

• Tunerul face ca radioul sa prinda doar un singur semnal sinusoidal(in cazul nostru 680 000 hertzi).Acum,vocea dj-ului trebuie extrasa din unda sinusoidala.Acest lucru este facut cu ajutorul unui detector sau demodulator.In cazul radioului AM,acest demodulator de obiciei nu este altceva decat o dioda.Dioda permite curentului sa curga intr-o singura directie,dar nu si in cealalta directie,deci taie o latura a frecventei,potrivit ilustratiei de mai jos:

• In continuare,amplificatorul audio amplifica acest semnal,si il trimite inspre difuzor.Amplificatorul poate fi facut din unul sau mai multe tranzistoare (mai multe tranzistoare inseamna mai multa amplificare,deci mai multa putere in difuzoare)

Ceea ce auzi in difuzoare este vocea DJ-ului!

In radioul FM,detectorul(demodulatorul) este diferit,dar toate celelalte componente sunt la fel.In FM,detectorul transforma schimbarile ale frecventelor in sunet,insa antena,tunerul si amplificatorul sunt in mare parte la fel.


Continuare>>

In acest articol:

• Cum Functioneaza Radioul ?
• Cel mai simplu radio-emitator
• Un radio-emitator putin mai "avansat"
• Elementele principale ale radioului
• Exemplele unor aplicatii radio
• Un emitator simplu
• Fa-ti propriul emitator simplu
• Transmiterea informatiei
• Receptionarea semnalului AM
• Cel mai simplu receptor AM